ANCA MUȘAT, BLOGGER: „Sunt foarte curioasă cum se vor adresa cei din guvernul Cîțu când merg acasă la părinții lor: „Părinte nr. 1, unde mergi în concediu?””

16/06/2021 | Traian Horia✎

Reporter: Sunteți contabil: puteți să ne confirmați că banul e ochiul dracului?
Anca Mușat:
Banul e „ochiul dracului” dacă trăiești doar ca să-l înmulțești, e un cerc vicios aici: când ai mulți, vrei și mai mulți și din această dorință de a agonisi, uiți de valorile umane și le cauți doar pe cele materiale. Acesta va deveni singurul tău scop primordial în viață. Practic, îți vinzi sufletul diavolului doar pentru o clipă de faimă. Bucuria e efemeră, prima palmă o primești repede de la viață pentru că în goana după avere, uiți de sănătate, familie, prieteni. Îți dau un exemplu: cartea „Colind de Crăciun” a lui Charles Dickens.
Reporter: Sunteți și mamă?
Anca Mușat:
Da.
Reporter: A zis de la guvernul Cîțu că de-acum orice „mamă” se va numi în buletin „Părinte nr. 1”. În curând neomarxismul o să dea mamelor și câte-un cod de bare. Cum comentați dvs asta?
Anca Mușat:
Sunt foarte curioasă cum se vor adresa cei din guvernul Cîțu când merg acasă la părinții lor. O discuție banală, Doamne, încerc să mi-o imaginez (râde, n.n.) ar începe cu: „Părinte nr. 1, unde mergi în concediu?”. Dacă nu știe, trece la celălalt: „Părinte nr.2, unde mergi în concediu?” . E o nebunie curată, cum se stabilește cine e Nr.1 și Nr. 2? Dacă Părintele nr. 1 ar fi bărbatul, sar feministele că le discriminează. Ups, am voie să folosesc genul? Cred că nu (râde, n.n.). În fine, faptul că nu ești mamă sau tată și ești părinte 1 sau părinte 2 nu te face mai puțin responsabil față de copilul tău. Sper din suflet să nu permită această nebunie. Nu am cuvinte.

Ups, am voie să folosesc genul?


Reporter: Mi se pare că roboțeii vor înlocuirea eternului feminin cu eternul conțopistului de la Bruxelles. Ce-i de făcut?
Anca Mușat:
Femeile au acum o voce mai puternică. Pare că feminismul este și propagandă și că se exagerează. Știi ce, până la urmă, dacă nu îi permiți mamei, surorii, iubitei să vorbească, să își susțină părerea, ce fel de democrație ar mai fi aceasta? Pentru o societate puternică, avem nevoie de feminin în aceeași măsură în care avem nevoie de masculin.
Reporter: Se profilează la București o populație recentă, dar vorbitoare de limba română: tineri, usr-plus-iști, răzuiți, epilați, metro-sexuați, cu ruscac și trotinetă. Acest ideal în viață care a fost odată bărbatul cu mustață e pe cale de dispariție?
Anca Mușat:
Sunt idei preluate din alte culturi sau ideologii. Este inutil si chiar ridicol să negi genurile, femininul și masculinul există oriunde, nu pot exista una fără cealaltă, societatea nu ar trebui să uite originile ei. Ceea ce era ideal acum câțiva ani, acum este considerat „vechi” și „depășit”. Ați observat că de fiecare dată când „apare” un nou curent, de fapt nu este nou? Este „reciclat”, omenirea reia aceleași culturi iar și iar. De fapt, de 100 de ani încoace nu a mai apărut nimic nou, sunt doar reciclate așa-zise ideologii din epocile anterioare.

Totul este „reciclat”, omenirea reia aceleași culturi iar și iar.


Reporter: Care credeți că este cea mai presantă problemă pentru generațiile tinere de astăzi?
Anca Mușat:
Cea mai presantă problemă este modul cum tratăm moștenirea generațiilor anterioare. Sunt ticuri sociale: e disperarea mamelor care doresc beneficii maxime pentru copii, sunt analfabeții funcționali produși de Sistem prin neglijență– cei care nu aprofundează cunoștințele de bază fiindcă vor să exceleze la orice. Mai sunt simptomele de dezechilibru: ai studenți la Medicină și Drept dar nu ai zidari si constructori. Mama este, și ar trebui să fie, nodul activ pentru sistemul de învățământ. Ați privit vreodată o mamă care așteaptă afișarea rezultatelor la Bac, i-ați văzut disperarea și neliniștile? Sistemul de învățământ este despre implicarea mamelor și implicarea lor. Dacă vreți, sistemul nostru de învățământ este doar proiecția mamelor asupra viitorului copiilor, cu materiile, cu reformele, cu necesarul său. Iar așteptările lor sunt uneori fabuloase.

Sunt ticuri sociale: e disperarea mamelor care doresc beneficii maxime pentru copii, sunt analfabeții funcționali produși de Sistem prin neglijență


Reporter: Să vorbim puțin de cenzură. Cum ați ajuns pe site-ul mewe.com?
Anca Mușat:
Dintr-o, hai să-i zicem, eroare (râde, n.n.). Urmăream pe facebook un grup despre sănătate și remedii alternative de vindecare. Din cauza cenzurii și a restricțiilor impuse de facebook, au hotărât să transfere grupul pe un site neutru, unde cenzura nu este atât de agresivă.
Reporter: Sunteţi creştină?
Anca Mușat:
Da.
Reporter: Cum comentați că Parlamentul e plin cu neduși la biserică?
Anca Mușat:
Biserica și Legea statului sunt separate. Sau ar trebui să fie. Au fost separate în Istorie, tocmai pentru că nu se includ reciproc, se completează. Biserica este moralitatea pe când Legea, și implicit guvernul, se bazează pe legislație, pe dreptate socială, pe reguli civile. Sunt reguli care sunt implementate prin forța legii, ele intră în conștiința colectivă prin dictat, nu vin pe aceeași cale precum canoanele Bisericii.

Biserica și Legea statului sunt separate. Sau ar trebui să fie.


Reporter: Sosesc din urmă generații traumatizate: cenzură pe Facebook, măști, arafați, idioți în Justiție, un primar pedofil tocmai a fost pus în libertate, cică Legea permite. Sinistru. România sună a gol.
Anca Mușat:
Lumea în care trăim este schimbată drastic, totul este despre adaptare. Generațiile care sosesc în pandemie nu vor fi neapărat afectate ci se vor dezvolta în noul mediu. Personal, consider că toate aceaste cenzuri și politici ale fricii sunt impuse brut, fără inteligență și sunt temporare: provoacă acum revolte izolate care se pot extinde.

Pe de altă parte, poate democrația, ca formă de organizare socială și de guvernare, să îi mulțumească pe toți? Ar fi stupid și nu ar fi deloc practic să credem asta. Pot fi normele avantajoase pentru Stat, dar nu pentru mine, ca individ. Se găsesc mai mulți care spun „Da” și sunt ascultați, iar eu, care zic „Nu”, devin o voce izolată, nu sunt auzit. Sunt traume, da. În România s-a trecut brutal de la comunism la democrație, e deranjant. Și totul trebuie privit în acest context.
Reporter: Cel mai mare partid de opoziție, PSD, are o dantură atât de galbenă că poate fi un semafor în intersecția de la Piața Victoriei. Cât de util ar fi asta pentru Trabantul românesc?
Anca Mușat:
Nu comentez, nu am acum argumente pro sau contra.

Nu comentez, nu am acum argumente pro sau contra.


Reporter: Se mai vede România de atâtea păduri tăiate?
Anca Mușat:
În Moldova, prin Neamț mai sunt încă păduri neprihănite. Metafora „masacrul inocenților” descrie suficient exploatarea sălbatică a fondului forestier. E rușinos.
Reporter: E îndoielnic că mai lăsăm generațiilor care sosesc măcar libertatea universală de a avea opinii, libertatea cuvântului. De fapt, este îndoielnic că mai lăsăm generațiilor care sosesc măcar libertatea cuvântului?
Anca Mușat:
Libertatea cuvântului este pur și simplu un drept al omului conferit de Dumnezeu și de stat, oferit după naștere. Orice generație trebuie să exercite această libertate, din care derivă alte libertăți fundamentale ale omului: de exemplu, libertatea presei.

Libertatea cuvântului este pur și simplu un drept al omului conferit de Dumnezeu și de stat.


Reporter: Un mesaj pentru români.
Anca Mușat:
Să scăpăm de practicile învechite și să nu luăm pe nemestecate chiar orice este prezentat ca fiind „nou”: în acest mod ne putem dezvolta ca stat european. Altfel, ceea ce îi rămâne țării noastre va putea fi rezumat în trei cuvinte mici, spuse de un om mare: „Noapte bună, România!”.

Publicat de Blogul jurnalistului Traian Horia

Jurnalism de cursă lungă. Pentru vremuri ciudate.

%d blogeri au apreciat: