„MANAGEMENT” À LA FRANÇAISE

PE DE-O PARTE, LIDERUL FRANCEZ EMMANUEL MACRON PRELUA MIGRAȚIE ILEGALĂ DINSPRE MAREA MEDITERANĂ, IAR PE DE ALTĂ PARTE, MACRON SPRIJINEA MIGRAȚIA DIN FRANȚA SĂ SE ÎNDREPTE ILEGAL SPRE MAREA BRITANIE

19/12/2021| Traian Horia

Până în anul 2020, au existat puține ocazii când Franța lui Emmanuel Macron nu s-a oferit să preia dintre migranții ilegali transportați în Uniunea Europeană de navele ONG-urilor globaliste (numite de liderul politic italian Matteo Salvini „taxiuri maritime”) dinspre Marea Mediterană: în paralel, însă, Franța încuraja trecerea unui număr masiv de migranți de pe teritoriul său spre Marea Britanie.

Franța primește migranți ilegali…

Altfel spus, pe de-o parte Franța roboțelului neomarxist Macron încuraja migrația haotică dinspre Libia spre Paris, iar pe de altă parte permitea fluxului migrațional să părăsească Franța și să se îndrepte ilegal spre Marea Britanie, peste Canal, în flotile de ambarcațiuni mici: era, eventual, un simplu fapt care descria statul haotic numit Republica Franceză ca fiind unul dintre cei mai mari traficanți de oameni din lume.

În 2021, cel puțin 23000 migranți ilegali ajunși în Franța au trecut mai departe spre Marea Britanie

Numai pe parcursul anului 2021, cel puțin 23000 de oameni au traversat Canalul Englez dinspre Franța spre Marea Britanie, evitând sistemul oficial de aplicații pentru azil și apelând la rețele de traficanți care erau localizate inclusiv în capitala UE, Belgia: potrivit BBC, între 1 ianuare 2019 și 1 octombrie 2020, au fost returnați în Uniunea Europeană doar 231 migranți, iar în 2021 numai 5, deoarece statul-traficant Franța, dar și UE au menținut și mențin aceeași reținere în readmisia acestor persoane: în plus, procesul este îngreunat și de Brexit, care a separat blocul european de Marea Britanie fără să reînnoiască însă tratatul în domeniul migrației. Este de menționat că ritmul anterior de intrare a bărcilor clandestine dinspre coasta franceză spre Regat fusese mult mai scăzut (sub 10000 de migranți în 2020 și aproximativ 2000 în anul 2019), iar creșterea dramatică a numărului din 2021 fusese datorată, inevitabil, închiderii frontierelor britanice cu Uniunea Europeană la data de 31 decembrie 2020, orele 23:00.

Presa britanică reia nemulțumirile Londrei cu privire la fenomenul migrației ilegale, susținut de administrația lui Macron

Fenomenul, scăpat de sub controlul legislației locale și pan-europene, are acum particularități noi într-un context nou: migranții părăsesc o țară sigură (Franța) în favoarea unei țări sigure (Marea Britanie), iar acest lucru poate să afecteze ireversibil șansele lor de a obține azil britanic: aceasta deoarece le-ar fi fost dificil să demonstreze că au fost persecutați în țara de unde soseau (Franța, un membru important al Uniunii Europene) și unde ei ar fi trebuit să aștepte pronunțarea unui judecător asupra cererii inițiale de protecție internațională. Încurajând acest proces în numele unei nedisimulate dorințe de a „pedepsi” Regatul britanic pentru evadarea din lagărul UE, guvernul francez și Emmanuel Macron nu puneau sub risc doar relațiile cu Marea Britanie, ci și siguranța migranților, care alegeau să se aventureze pe un periculos drum de apă, de 20 mile, până spre zona costieră engleză din Dover.

Emmanuel Macron, un lider mult prea mic pentru o problemă mult prea mare (sursa imagine dailymail)

Prin incapacitatea sa proverbială de a-și recunoaște neputințele și eșecul în rezolvarea unor probleme vechi și acute ale Franței, Emmanuel Macron- acest reprezentant de lux al unei generații de mediocrități politice lansate în Europa prin Noul Marxism, exportă practic o stare de tensiune și nesiguranță în întreaga Uniune Europeană: ani de zile, punându-și propriile vanități și meschinăria unor interese politice mai presus de siguranța unor oameni, președintele Franței (alături de alte „somități”ale neomarxismului european precum Angeka Merkel în Germania și Mark Rutte în Olanda) a anulat Uniunii Europene o bună ocazie de a fi percepută ca organizație a națiunilor, cu prestigiu, cu influență, cu unitate, cu politici clare și cu rezolvări clare pentru problemele tot mai presante ale blocului european.

Publicitate

Publicat de Blogul jurnalistului Traian Horia

Jurnalism de cursă lungă. Pentru vremuri ciudate.

%d blogeri au apreciat: