PROASTA CU BANI A EUROPEI LOVEȘTE DIN NOU

SCUTUL „CYBER” AL UCRAINEI PENTRU CARE ROMÂNIA A CHELTUIT CEL PUȚIN 1,2 MILIOANE EURO, ESTE O GLUMĂ: UN ATAC CIBERNETIC MASIV A SCOS DIN FUNCȚIUNE MAI MULTE MINISTERE DE LA KIEV
România, pusă șefă pe securizarea cibernetică a Ucrainei. Da’ plătește. (sursa imagine nato.int)

16/01/2022 | Traian Horia
Câteva zeci de site-uri ale unor agenții din Ucraina, inclusiv cele ale Ministerelor Afacerilor Externe, Educației, Energiei și Mediului Înconjurător au rămas nefuncționale după un atac cibernetic de amploare. La București, Divizia Presă gen ProTV sau ziarecom a evitat să explice esențialul acestui eveniment, fiindcă știrea ridiculizează practic România, nu Ucraina sau Blocul NATO. România este țara care, sub „umbrela” NATO, a investit masiv în resurse umane, materiale și de timp pentru a asigura protecția cibernetică a „partenerului strategic” Ucraina. Faptul că nu a reușit nu este surprinzător, în primul rând pentru că nu ar fi primul eșec. Din acest punct de vedere, Ucraina a fost și pare că încă este „lozul câștigător” pentru entități care pregătesc lovituri cibernetice bine plătite, inclusiv în domeniul electoral.

Între 2014-2016, România a cheltuit 1.2 mil. euro pentru proiectul din Ucraina (sursa Ukraine-NATO Trust Fund)

Proiectul „Ukraine-NATO Trust Fund on Cyber Defence” (presc. NATO-UKRAINE TF CD) pentru securizarea cibernetcă a Ucrainei fusese propus în 2014, la un summit NATO din Țara Galilor, probabil după ce cancelarul german de la acea vreme, Angela Merkel, aflase că Ucraina are frontieră comună cu Rusia: declarat operațional în decembrie 2014, Acordul a fost semnat în iulie 2015 între Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) și SRI (România), iar în iulie 2017, Sorin Ducaru (NATO) anunța prelungirea lui, susțnut de directorul SRI, Eduard Hellvig. România a colectat bani, a invitat donatori pentru proiect, a oferit ca executant de proiect unitatea RASIROM a SRI și începând cu 2016, a adus din import în Ucraina hardware și software specifice.

Directorul SRI, Eduard Hellvig

În plus au fost organizate traininguri pentru staff-ul ucrainean și a fost asigurată asistența tehnică necesară. Astfel, Ucraina și-a dezvoltat treptat capabilitățile cibernetice în limita contribuțiilor sosite de la națiuni-donator: în prima fază financiară (2015), „Proasta cu bani a Europei”, România, a cheltuit 500 000 euro, iar alte state precum Albania sau Portugalia au oferit câte 30 000 euro. Proiectul a fost lăudat de toți participanții, de NATO și de Ucraina, și a culminat cu instalarea unui Centru de management al incidentelor de cyber-securitate și cu inaugurarea unor laboratoare pentru cercetare. Practic, începând din 2015 până la începutul lui 2017, România a finanțat cu mai mult de 1,2 milioane euro acest program de apărare cibernetică a Ucrainei: aceasta în condițiile în care România a avut probleme identice, cu atacuri cibernetice de amploare care au afectat instituții publice și publicații media și care au rămas masiv cu autori neidentificați.

Centru de management al incidentelor de cyber-securitate din Ucraina

Atacul din noaptea de 13 spre 14 ian. 2022 din Ucraina este investigat de poliție, dar este incert dacă autorii vor fi identificați vreodată. Hackerii au postat pe pagina principală mesaje controversate în trei limbi (poloneză, ucraineană și rusă), în care avertizau că au capturat și baze de date: „Ucraineni, toate informațiile voastre au devenit publice, să vă temeți și să vă așteptați al ce este mai rău. Asta este pentru trecutul , prezentul și viitorul vostru.” Serviciile speciale ucrainene au negat, însă, existența vreunei scurgeri de informații. Presa internațională activă la extrema stângă, cvasi-socialistă gen „The Guardian” avansează ipoteza că Rusia se află la originea incidentului în timp ce secretarul adjunct al Consiliului Național pentru Securitate și Apărare al Ucrainei, Sergey Demedyuk, a atribuit atacul unui grup numit UNC115, aflat în legătură cu serviciile speciale din Belarus.

„Ce urmează? Să mai facem o vizită la București?”

Evident, nu poate fi exclusă afilierea autorilor la un club neomarxist, în contextul în care mesajele hackerilor apar a fi îndreptate împotriva dreptei politice din Ucraina, respectiv împotriva unei țări incomode în interiorul Uniunii Europene, așa cum se prezintă a fi Polonia. Dealtfel, ministrul de Externe polonez Lukasz Jasina a declarat că atacul este „o altă încercare de a destabiliza relațiile noastre cu Ucraina”. NATO și ministrul de Externe al UE, Josep Borrell au „condamnat” atacul și s-au oferit să mai semneze câte o înțelegere de sprijin cu Ucraina. Viața (cibernetic vorbind) merge înainte.

Sursa imagine copertă Jerusalem Post

Publicitate

Publicat de Blogul jurnalistului Traian Horia

Jurnalism de cursă lungă. Pentru vremuri ciudate.

%d blogeri au apreciat: