KLAUS IOHANNIS ARUNCĂ VINA PE AUSTRIA PENTRU INSUCCESUL ROMÂNIEI ÎN ADERAREA LA SPAȚIUL SCHENGEN: ŞEFUL STATULUI NU SUFLĂ NIMIC DESPRE MIGRAȚIA ILEGALĂ CARE TRAVERSEAZĂ DE ANI DE ZILE ROMÂNIA, CU VOIE DE LA COTROCENI
26/03/2023 Traian Horia
Vorbind despre integrarea României în Spațiul Schengen, preşedintele Klaus Iohannis a declarat înainte de reuniunea Consiliului European că Austria se opune aderării României „din motive electorale interne” (sic!, n.n.). „Este bine să avem sprijinul societății civile, a oamenilor, și să știm că și ei își doresc aceste lucruri, un mediu mai curat. Dacă prin astfel de inițiative procesul propriu-zis va fi accelerat, vom vedea (…) Parlamentul European a dat rezoluții de tipul acesta, că România și Bulgaria trebuie să fie parte din Schengen, însă legea este că se votează în consiliul Uniunii, în formatul JAI(…) De data aceasta este complicat”, a afirmat şeful statului, citat de publicația „Național”. Ghidonat de consilierii săi pregătiți prin cluburi neomarxiste (precum Sandra Pralong), şeful statului oferă uneori impresia că trăieşte într-o realitate paralelă. Aderarea la Schenhen nu are nicio legătură cu „mediul curat” şi cu acei roboței ONGişti din „societatea civilă” care sunt finanțați ca să sprijine fenomenul numit „migrație ilegală”, iar jemanfişismul românesc este total opus rigidelor politici prusace. Ca etnic german, Iohannis ar fi înțeles deplin mentalitatea austriecilor, care acuză România că le introduce un motiv de nelinişte pentru siguranța națională: în speță, un flux de migranți neidentificați sau greu de identificat, sosiți la Viena prin România dinspre „țări sigure” precum Bulgaria, Grecia sau Serbia. Ca etnic german convertit de dictonul balcanic „Merge şi aşa!”, Klaus Iohannis nu va înțelege, însă, că Parlamentul European nu poate să dicteze Austriei care sunt riscurile pentru siguranța sa națională, după ce Viena a înregistrat în trecutul apropiat atacuri teroriste şi amenințări de atacuri teroriste. Dealtfel, exemplul francez i-ar fi putut imbogati declaratiile in fata fatucilor din presa obedienta. În nov. 2022, la scurt timp dupa ce trei migranți- solicitanți de azil, sosiți dinspre state care au pe teritoriul lor grupuri teroriste islamiste active (Cecenia, Pakistan și Tunisia) au atacat civili în spații publice ale Franței, presedintele Emmanuel Macron declara că „grupările criminale de trafic de carne vie care aduc migranți în Europa sunt „adesea” conexate rețelelor teroriste”. Austria se va opune în continuare aderării la Schengen a României, câtă vreme migrația dinspre granița românească spre Occident nu va fi pusă sub controlul legii: mai mult, România va trage după ea şi Bulgaria, într-o cursă politică spre nicăieri. Politica în domeniul migrației nu se face la nivelul ONGurilor sau a propagandei de la ziarul „Libertatea”, care- în parteneriat cu un ONG sorosist, avea „dezvăluiri” despre Poliția de Frontieră care îşi făcea datoria firească: politica în domeniul migrației se face prin instituțiile publice ale Statului care au atribuții în acest domeniu. Revista „Cristoiu Blog” a semnalat prompt că România lui Iohannis a fost „pregătită” de timpuriu pentru a manifesta toleranță şi a facilita fluxul migrațional, prin semnarea controversatului pact Global Compact pentru Migrație inițiat de ONU, prin vizitele la Bucureşti ale unor „inițiați” precum Miroslav Lajcak (şeful Adunării Generale a ONU) sau Filippo Grandi (Comisarul ONU pentru refugiați), prin finanțări dinspre Fondurile Norvegiene, prin Memorandumuri de colaborare pe migrație cu Institutul Național al Magistraturii etc. Pentru că toate au un preț, acest lucru se întoarce în prezent împotriva României, iar justificările puerile ale Preşedinției nu fac decât să adâncească o criză de încredere între Austria şi România. În nov. 2018, preşedintele Parlamentului European (PE) Antonio Tajani, se întâlnea la Bucureşti cu premierul român Viorica Dăncilă şi vorbea despre „acelerarea” accesului României la Schengen, ca o palidă compensație oferită țării pentru sprijinul acordat în domeniul migrației spre Europa: concret, Tajani cerşea la Bucureşti o colaborare pentru „reformarea” Acordului de la Dublin, care reglementează obținerea de protecție în UE pentru solicitanții de azil. Elegant, oficialul european a evitat în acelaşi timp, să vorbească despre faptul că datoria publică uriaşă din Schengen s-ar fi putut constitui încă de atunci ca obstacol în calea aderării României. Dacă pentru „Schengen” a oferit doar promisiuni vagi, pentru „migrație” Tajani a vrut fapte concrete, fiindcă el nu venise ca preşedinte PE ci ca „activist” pregătit să sprijine migrația necontrolată, eventual slab reglementată prin legislația comunitară: România a mai cedat o dată, iar Dăncilă i-a oferit suport pentru modificarea a şapte puncte din Acordul Dublin. Astfel, din martie 2019 până în martie 2023, „proasta cu bani a Europei”, România, a rămas să sprijine tacit sau direct migrația ilegală spre UE (pe principiul că migranții intrați în țară oricum merg către bogatul Vest) dar a pierdut concret speranțele pentru Schengen prin opoziția Austriei: „accelerarea” de care vorbise Antonio Tajani fusese de fapt un „marşarier”, iar Klaus Iohannis, ca în multe alte ocazii, a aflat-o mult mai târziu.
PRESĂ. ADJECTIV. 