DEȘI EXTREMA STÂNGĂ NEOMARXISTĂ, PRIN EMMANUEL MACRON, SE AFLĂ LA PUTERE ÎN FRANȚA DIN 2017, PRIM-MINISTRUL LUI MACRON ARUNCĂ VINA PENTRU CRIZELE DIN ȚARĂ ASUPRA UNEI ENIGMATICE COALIȚII DE LA„EXTREMA DREAPTĂ”: POUND-UL BRITANIC RĂMÂNE CEA MAI PUTERNICĂ MONEDĂ DIN EUROPA, DAR PRIM-MINISTRUL FRANCEZ GABRIEL ATTAL VORBEȘTE DE „DIFICULTĂȚILE ECONOMICE MASIVE DIN REGATUL UNIT BRITANIC”
![](https://blogtraianhoria.wordpress.com/wp-content/uploads/2024/06/em1.jpg?w=977)
01/06/2024| Traian Horia✎
Extrema stângă neomarxistă a fost permanent la putere în Franța odată cu instalarea lui Emmanuel Macron ca președinte (2017) și a aliaților săi cripto-socialiști, dar păpușa prețioasă a lui Macron, actualul premier Gabriel Attal (35 ani), agită ca în fiecare an „pericolul extremei drepte”, fără ca măcar să fie apt să definească respectiva „extremă”.
![](https://blogtraianhoria.wordpress.com/wp-content/uploads/2024/06/em3.jpg?w=998)
În acest timp, francezii simpli și proletari („mizerabilii” lui Victor Hugo) ignorați la propunerile legislative și bătuți cu poliția la proteste, apar că și-au pierdut din importanța socială, în fața unei administrații atât de luminate și de autoritare precum cea macroniană. Franța este un stat în haos, unde intră și de unde ies netulburați mii de migranți ilegali cu sprijinul tacit al autorităților franceze, cu tabere de azilanți în centrul Parisului, cu crize ale gunoaielor ca în Liban, cu proteste violente și atentate teroriste și cu frustrări post-colonialiste la „pierderile” din Africa sau în Noua Caledonie, dar idiotul util Attal agită pericolul unui enigmatic pericol al dreptei politice (sic!, n.n.), pentru că alegerile europene se apropie, iar francezii s-au săturat să fie păcăliți cu presa controlată de guvern precum canalul de știri France 24. Attal i-a îndemnat pre francezi, citat de Daily Mail, „să nu fie ca britanicii” (care „plâng post-Brexit„, sic!, n.n.), fiind vizibil speriat de mișcarea Frexit (ieșirea Franței din UE) care evoluează în continuare spectaculos în țară.
![](https://blogtraianhoria.wordpress.com/wp-content/uploads/2024/06/em2.jpg?w=765)
„Astăzi există mai multă imigrație ilegală decât oricând în Marea Britanie de când au părăsit Uniunea Europeană. Există dificultăți economice masive în Regatul Unit pentru că au părăsit [Uniunea Europeană]”, a declarat Attal, într-un interviu pentru radio RTL, omițând să adauge că Marea Britanie a plătit Franței sume mari pentru suplimentarea controalelor anti- migrație ilegală pe coasta franceză, dar că autoritățile franceze au pactizat permanent cu traficanții de carne vie care trimit peste Canal migranți în Anglia.
![](https://blogtraianhoria.wordpress.com/wp-content/uploads/2024/06/em.jpg?w=929)
Mai precis, din 2022, Marea Britanie a plătit Franței milioane de euro ( 72.2 milioane numai pentru perioada 2022-2023) pentru suplimentarea echipelor de patrulare anti-migrație ilegală cu minimum 40%, dar în viața reală, paza de coastă franceză a continuat să încurajeze migranții să traverseze Canalul Englez (Canalul Mânecii, nota bene) spre Regat. În plus, referitor la „dificultățile economice masive din Regatul Unit”, Attal ar avea probleme să explice faptul că pound-ul britanic rămâne în continuare cea mai puternică monedă națională din Europa după votul Brexit. Pentru interviuri care sunt acordate doar de dragul de a umple fișierele unor entități media obediente, Gabriel Attal este un interpret favorit pentru ceea ce dorește să audă „Regele Soare” Emmanuel Macron.
![](https://blogtraianhoria.wordpress.com/wp-content/uploads/2024/06/jb.jpg?w=340)
Un sondaj recent a arătat, însă, că partidul de opoziție Adunarea Națională al lui Jordan Bardella (nota bene, Rassemblement National, fondat de Marine le Pen și tatăl său, Jean-Marie) are un avans semnificativ de 33,5%, comparativ cu partidul „progresist” al lui Macron, care a scăzut la 16%. Partidul Socialist, presupus partid-aliat al lui Macron, inutil dar pivotant, este estimat să rămână la 14%: este doar un umil semn că națiunea franceză, care a fost odinioară glorioasă, nu mai are răbdare cu lideri de operetă precum Emmanuel Macron și Gabriel Attal și vrea să vadă că problemele sale reale (nu cele date de toxina „corectitudine politică”) sunt încă importante pentru cei care candidează la conducerea Franței.