EXTREMA STÂNGĂ FRANCEZĂ A IEȘIT LA PROTESTE ANTI-„EXTREMA DREAPTĂ”: MIZA ESTE SALVAREA „CADAVRULUI POLITIC” EMMANUEL MACRON
15/06/2024| Traian Horia✎
În iunie 2021, Emmanuel Macron a fost pălmuit de cetățeanul Damien Tarel, în timpul unei vizite la Tain-l’Hermitage, lângă orașul Valence: presa locală relatează că, în timp ce a aplicat o palmă pe obrazul prezidențial, agresorul a strigat „Jos Macronezia!” și „Montjoie Saint Denis!”– strigătul de luptă al fostei armate regale franceze. Macron nu a înțeles nimic din avertismentul lui Tarel, așa încât francezii au fost nevoiți- exact trei ani mai târziu, să-i mai aplice o palmă, de data aceasta la figurat și mult mai sonoră: la alegerile euro-parlamentare din iunie 2024, formațiunea de opoziție Adunarea Națională (RN) a câștigat zdrobitor (31.5% din voturi) în fața partidulețului lui Macron, Renaissance („Renașterea”, sic!, n.n.) cu 15.2%.
Imediat după anunțarea dezastrului, a început regia obișnuită a activiștilor „progresiști”, scoși în stradă să-și apere piticul erotic, pe liderul Emmanuel Macron (numele complet Emmanuel Jean-Michel Frédéric Macron), altfel un titan printre idioții utili ai neomarxismului din Europa. Presa controlată de „elitele” progresiste, în frunte cu Agenția Reuters, a relatat că la Paris câteva mii de activiști au manifestat împotriva ascensiunii extremei drepte în stradă și la stațiile de votare. Era, desigur, o altă acțiune agresivă a extremei stângi care îl sprijină pe „neoliberalul” și fostul socialist Macron, pe un fond abulic, în care nu cunoaște nimeni cu precizie ce înseamnă „extrema dreaptă”: în plus, un astfel de protest este unul al uniformizării și alienării politice, în care se cere practic vot unic și gândire unică, și unde sunt expuse ura, respectiv disprețul față de o categorie de votanți care gândesc diferit. Propaganda oficială a lui Macron, canalul de știri France 24, chiar a efectuat analize pretențioase cu diferiți demiurgi politici ai Sistemului, întrebându-se cu relaxare intelectuală cine sunt „votanții extremei drepte” deși răspunsul este simplu: este vorba de francezii din „majoritatea tăcută„, sătui de o guvernare care anterior a înăbușit cu poliția orice formă de protest social și care, în general, se pricepe doar la ideologii.
Devine, desigur, clar că establishmentul se clatină la Paris, ceea ce este un lucru bun pentru libertatea de exprimare locală: cu atât mai mult cu cât un post TV obedient precum France 24 mai are mult până va avea curajul să explice francezilor de ce o extremă politică ar fi mai suportabilă decât cealaltă. Este dificil desigur, pentru micii troțkiști din stradă, să accepte că francezii au ajuns la o saturație datorată impotenței administrației Macron și au votat un partid de opoziție, nu o „extremă” politică. Franța lui Macron (nota bene „Macronezia”) este un stat în haos, unde intră și de unde ies netulburați zeci de mii de migranți ilegali cu sprijinul tacit al autorităților, cu legi impuse de Macron pe ușa din spate (e.g. Legea Pensiilor), cu creșteri de prețuri și staționări dureroase de salarii, cu zone „no-go” în orașe ghetto-izate, cu tabere de corturi ale azilanților în centrul Parisului, cu crize ale gunoaielor ca în Liban, cu proteste violente și atentate teroriste, cu extremism religios și biserici incendiate, cu frustrări post-colonialiste la „pierderile” din Africa sau Noua Caledonie și cu șoferi români de TIR care povestesc cum poliția franceză poate să sosească sau poate să nu sosească dacă oamenii sunt atacați și jefuiți prin parcări. În Franța funcționează bine doar „corectitudinea politică” („political correctness”, lb. engl., n.n.), clinicile de avort și protestele Noului Marxism, anunțate elegant pe Facebook. Dacă ar funcționa și onoarea lui Emmanuel Macron, acesta i-ar oferi creștinește poporului francez și celălalt obraz, și și-ar anunța demisia.
PRESĂ. ADJECTIV. 